Observ detalii, uneori fără să vreau.
M-am format așa din facultate, iar abilitatea a fost desăvârșită profesional lucrând în domenii precum: consiliere psihopedagogică, asistență socială, jurnalism și învățământ.
De cele mai multe ori această abilitate mă ajută să mă orientez mai bine, să iau decizii mai potrivite sau să evaluez lucrurile mai complex.
Dar, uneori apar situații cum este cea pe care am să v-o povestesc, în care ajung să mă blochez în întrebări de genul: Ar trebui oare să fac ceva? Exagerez sau mi se pare?
Eram în trafic, în București. Bară la bară, la un semafor. Cald, frumos, aproape ca vara și știți cum soarele te face să fii mai optimist, mai relaxat, să te simți mai bine, chiar și când stai în trafic. Eu profit de drumuri pentru a privi cât mai mult în jur orașul, oamenii, străzile, mai echilibrez astfel orele, multe, petrecute în fața ecranului.
Așadar, pe stânga era o spălătorie auto, cu personal. Între stradă și spălătorie, un trotuar lat. Din depărtare se apropiau două adolescente, pe la 13-14 ani, cu pletele în vânt, blugi largi și tricouri crop. Se țineau de mână legănat, își mai dădeau drumul apoi se prindeau iar, una a împins-o puțin pe cealaltă, apoi se înghesuiau din nou să râdă, ele știu de ce, până au ajuns să treacă prin fața spălătoriei.
Le priveam zâmbind, cu nostalgie, rememorând plimbările pe care le făceam la vâsta lor cu prietena mea cea mai bună. Exact așa eram și noi. Fie că mergeam sau veneam de la școală, fie că ne plimbam prin cartier, aceasta era dispoziția. Găseam multe motive de râs, din orice lucru banal.
Deodată tresar, pentru că văd cum un jet puternic de spumă, orientat de undeva din spatele lor, le murdărește părul și umerii.
Fetele se opresc surprinse, pe moment nu-și dau seama ce se întâmplă, apoi se uită una la alta și se văd cu norii pufoși de spumă de la detergentul auto în cap. Le bufnește din nou râsul, că așa e la vârsta cea fericită (așa e și sănătos să fie). Se scutură rapid, se șterg una pe alta și pornesc mai departe chicotind.
Nu le mai urmăresc cu privirea, mă uit în spălătorie și încerc să zăresc puștiul obraznic care a făcut o glumă proastă fetelor, cu scopul de a fi remarcat probabil, semn că le place. Nu-l văd prea bine, șamponează mașina acoperită de spumă albă, care sare în toate părțile, apoi face doi pași în față, cu privirea lungă după fetele care sunt deja la 5-6 metri și se duc.
O privire care sugera ce le-ar face de le-ar prinde, puțin încruntată și insistentă. Nici urmă de zâmbetul ștrengar de puști pe care mă așteptam să-l văd. Ar fi imposibil. Are în jur de 55 de ani, este cărunt. Nici urmă de atitudinea părintească față de niște fete care cu puțin noroc i-ar putea fi nepoate. Atracție, da. Se linge pe bot la propriu uitându-se încă după ele, deși treaba lui e să spele mașina. Nu vă pot explica ce furie mi-a provocat, m-am dus cu gândul instantaneu la cazul Caracal. Poate e prea mult, dar la acea tipologie de om fiară m-am gândit...
Am avansat puțin grație claxonului din spate și în scurt timp am depășit zona. Nu sunt un specialist în psihologia adulților, am lucrat doar cu copii. Mă pasionează, am citit, dar experiența nu se poate compara cu cea a unui clinician.
Poate există cineva, de specialitate, care citește acest articol și care poate explica ce este în mintea unui om matur care se comportă astfel. Cel care vede o astfel de scenă și o interpretează așa ca mine, exagerează? Sau poate însemna că un om cu probleme grave este camuflat într-o comunitate? Ce poți face concret dacă observi astfel de semne, astfel încât reacția să fie una echilibrată și corectă? Care sunt limitele de siguranță?
Îmi puteți lăsa un comentariu aici, la postarea articolului pe pagina mea, sau îmi puteți scrie mesajul pe email și îl voi publica aici, menționând autorul.
În urma publicării acestui articol am primit multe mesaje de la femei care povestesc că s-au confruntat în adolescență cu tot felul de comportamente neadecvate din partea unor bărbați mult mai în vârstă. De asemenea, mi-au scris mame de adolescente care spun că și-au pus în gardă fetele, explicându-le cum pot recunoaște gesturile nepotrivite și cum pot reacționa dacă se confruntă cu așa ceva, după ce au observat în diverse situații o astfel de tendință din partea unor bărbați maturi.
Public mai jos și o analiză interesantă, din partea doamnei Ioana TIgan, psiholog clinician si psihoterapeut, formator dezvoltare personala pentru copii și fondator KIDS LCA:
,,Este absolut firesc să ai o reacție puternică în fața unei astfel de situații. Ceea ce ai trăit a fost un moment de disonanță puternică între așteptările tale (un adolescent care face o glumă stângace) și realitatea mult mai tulburătoare (un bărbat în vârstă care manifestă un comportament inadecvat față de minore).
Furia și senzația de pericol pe care le-ai simțit sunt reacții normale atunci când percepem o amenințare, mai ales una care poate viza persoane vulnerabile. Mintea noastră face conexiuni rapide între evenimente, iar faptul că ai făcut legătura cu un caz grav precum cel de la Caracal nu înseamnă neapărat că exagerezi, ci că ai recunoscut un tipar periculos – bărbați care văd fetele tinere ca pe niște obiecte de dorință, fără a lua în calcul vârsta, consimțământul sau respectul.
Întrebarea Ar fi trebuit să fac ceva? este dificilă, pentru că în astfel de momente, reacțiile noastre variază: unii oameni ar interveni direct, alții ar încerca să documenteze situația, iar alții, cum ai făcut și tu, ar rămâne cu un sentiment de revoltă și neputință. Adevărul este că nu ai fi avut un control real asupra intențiilor acelui bărbat, dar ceea ce poți face este să conștientizezi astfel de pericole, să vorbești despre ele și să susții educația privind siguranța fetelor în spațiul public.
Faptul că fetele nu au reacționat negativ poate fi un semn că ele nu au perceput situația la fel de amenințătoare ca tine, dar asta nu înseamnă că pericolul nu există. Învățarea unor strategii de autoprotecție, educarea tinerelor despre limite și recunoașterea comportamentelor suspecte sunt lucruri esențiale în societatea noastră.
Așadar, nu, nu exagerezi. Ai avut un instinct sănătos de protecție și conștientizare a unui pericol latent. Poate că acum, după acest episod, vei fi și mai atentă la astfel de semnale, iar dacă vreodată te vei confrunta cu o situație clară de hărțuire, vei ști mai bine cum să reacționezi.
În ceea ce privește reacția acelui bărbat poate fi o combinație de probleme pe care le are de la tendințe pedofile, nevoia de control și dominare, obiectificarea femeilor, cine știe ce fel de frustrări personale în relații, probleme de auto-control și impulsivitate. Dacă ar fi fost contextul față în față, eu i-aș fi spus ceva, doar-doar și-ar da seama ca nu e ok că a interacționat cu fetele și modul în care a făcut-o. Clar omul are nevoie de ajutor de specialitate."
