Copiii nu sunt mini-adulți! De aceea nu există educație adevărată fără reguli, dar nici copii răi. Iată explicația:
Lobul frontal al creierului copilului nu este dezvoltat complet până la vârsta de 25 de ani!
Acesta este responsabil cu: gândurile, comportamentul voluntar, capacitatea de socializare, luarea deciziilor și unele emoții.
Dezvoltarea lui are loc în ani, iar noile funcții sunt adăugate continuu în timpul copilăriei. Jumătate dintre caloriile consumate la vârsta de 5 ani sunt folosite ca și combustibil pentru el, atât de intens este procesul.
Cortexul prefrontal al creierului, cel responsabil cu judecata, controlul impulsurilor și controlul emoțiilor este ultimul care se dezvoltă complet, chiar până la 25 ani. Din acest motiv, întâlnim atât de frecvent la copii, în unele situații, o lipsa de judecată și de auto-control.
Este ,,normal", din punct de vedere fiziologic, să vedem bebeluși care plâng, toddleri care se tăvălesc pe jos în magazin în câte o criză spontană (să nu ne mai ,,minunăm" privind de pe margine!) și adolescenți care atunci când sunt supărați plâng, țipă sau aruncă cu obiecte.
Nu toți copiii se manifestă așa, dar cei care fac o criză în public, țipă sau plâng, nu sunt răi!
Ei pur și simplu nu se pot abține, pentru că partea din creierul lor responsabilă de autoreglarea emoțiilor este imatură. Au nevoie de adulții din jurul lor să îi liniștească, să le ofere un moment de calm și pe măsură ce se maturizează vor deveni capabili să se liniștească singuri.
Este mult mai greu pentru un copil să își controleze reacțiile și să se comporte într-un mod mai acceptabil social, chiar dacă nu la toți se manifestă cu aceeași intensitate.
Ignorându-le emoțiile și comportamentele, sau mai rău jignindu-i și pedepsindu-i când trec prin episoade neplăcute, nu îi ajutăm cu nimic.
Copiii au nevoie să le ascultăm of-ul, să se descarce vorbind și să le explicăm despre perioada pe care o traversează, astfel încât să regăsească alături de adulții din jurul lor o oază de echilibru și de înțelegere.
De asemenea, au nevoie de reguli în viața lor care să fie impuse de adulți nu cu răutate ci cu fermitate.
Este important să li se explice de ce este benefic ca toată lumea să respecte reguli și ce beneficii concrete aduc, în comparație cu o viață haotică.
Li se poate da exemplu dintre cele mai simple, de la traversarea unei străzi până la coada de la magazin. Ce se întâmplă când respecți regulile și ce se întâmplă când nu le respecți.
Numai cu o componentă practică a explicațiilor oferite copiii vor înțelege cu adevărat ,,de ce" trebuie să păstreze o anumită disciplină.
Cu răbdare, explicații, fermitate, ton blând și calm din partea adulților, copilul se va transforma ușor într-un adult responsabil și echilibrat.
