Profesorii spun că de vină sunt părinții, pentru că în ziua de azi nu-și mai educă acasă copiii, iar aceștia sunt lipsiți de respect și bun-simț.
Au alte preocupări, prea mult timp liber, prea multă activitate online, nu iau în serios școala și de aici apar rezultatele slabe la testări. Că actualii elevi sunt din ce în ce mai slabi și că nu ai de multe ori cu cine să lucrezi.
Părinții spun că de vină sunt profesorii. Că în ultima vreme se obțin note tot mai mici la examenul de Titularizare ceea ce demonstrează un nivel slab de pregătire, că apar foarte multe cazuri de infracțiuni și alte fapte lipsite de etică și deontologie profesională, comise de profesori. Că sunt mulți profesori în sistem care au concepții învechite, nu sunt interesați de psihologia noilor generații și nu încearcă să aplice metode moderne pentru a le capta atenția atunci când predau. Că temele pentru acasă sunt date într-un volum prea mare, nu sunt verificate și explicate copiilor, că există tratare diferențiată și că de multe ori când este semnalată o problemă conducerii școli, tendința este de mușamalizare.
Societatea ce face? Sfidează toate punctele de reper de până acum. Ni se demonstrează zilnic cum nu ai nevoie de facultate și studii înalte ca să reușești în viață, ca să faci afaceri înfloritoare sau să fii respectat. Practic,notele bune, diplomele și examenele absolvite cu succes nu mai reprezintă nicio garanție că viitorul va fi luminos. Societatea ne arată cum valorile nu mai înseamnă mare lucru, în timp ce non-valorile și obrăznicia sunt mediatizate, se bucură de popularitate, succes și bani.
Statul, sistemul și autoritățile au multe elemente corupte. Vedem zilnic manifestări cinice, lipsite de empatie, incorecte sau de incompetență. Și sistemul de învățământ e atins de efectele care rezultă de aici. Platforme digitale costisitoare cu erori, funcții de conducere ocupate de oameni pe alte criterii decât cele de competență, care iau decizii importante, lipsa priorităților care contează cu adevărat pentru calitatea actului educațional, lipsa unor prevederi adaptate prezentului și provocărilor actuale, mai ales în privința siguranței.
Aceasta este lumea în care s-au născut și cresc copiii noștri... o lume care rezultă din dorințele, capacitățile și acțiunile noastre, ale adulților. În care ei, copiii, se confruntă cu mult mai multe provocări și amenințări decât ne-am confruntat noi. În care primesc mai puțin timp și atenție.
Dar au parte de mai multe tentații și pericole, la tot pasul. Atunci, cât de corect este să avem pretenția ca ei să fie la fel ,,ca pe vremea noastră", să îi criticăm neconstructiv și să-i arătăm cu degetul ca fiind unici responsabili pentru eșecul care apare?
Dar ce înseamnă cu adevărat educație?
Se spune că este nevoie de un sat întreg pentru a educa un copil. În traducere, de toate elementele de mai sus, pentru că fiecare mediu are un aport important în rezultatul final. Rezultatele pe care le obțin ei sunt rezultatele noastre, ale tuturor!
Poate când vom realiza acest lucru, va veni ziua în care, după publicarea unor rezultate catastrofale la vreo evaluare, nu mai arătăm cu degetul spre copiii incapabili și nici nu mai aruncăm pisica în tabăra care nouă ni se pare ,,adversă".
Poate realizăm cât de important este să colaborăm și să vedem educația copiilor noștri ca pe o muncă de echipă. Și în loc să sărim în sus iritați de ceilalți, în loc să aruncăm cu ură și atacuri, ce bine ar fi să ne asumăm fiecare partea lui, încercând să schimbăm ceva în mai bine. Iar unde e cazul, să ne străduim să compensăm și partea celorlalți, căci copilul nu are nicio vină, dacă s-a născut sau a ajuns într-o anumită conjunctură nefavorabilă.
Să reflectăm, să vedem concret ce putem face, ca părinte sau ca profesor, pentru a îmbunătăți aportul la educația copiilor.
Să realizăm că educația școlară fără a insufla o conduită morală, nu este educație, pentru că poate fi ,,anulată" în orice moment de comportamentul manifestat. Și că, fără o societate care să promoveze valorile, copiii vor crește cu repere incorecte și fără principii de viață.
Să recunoaștem că avem un sistem cu mari probleme care ne afectează pe toți, fără să ne atacăm între noi. Suntem o echipă!
Adevărata schimbare va începe atunci când vom înceta să căutăm vinovați și vom începe să construim punți între noi. În spatele fiecărui rezultat slab se află un copil care are nevoie de sprijin, încredere și modele demne de urmat. Dacă reușim să ne unim eforturile și să punem binele copilului mai presus de orgolii, atunci există încă speranța unei generații care să crească mai frumos decât lumea pe care i-am oferit-o noi.
