Am ieșit la cină cu niște prieteni vechi, stabiliți de mulți ani în străinătate, aflați în vizită în țară. Fiul lor are 11 ani.
Când a venit ospătarul și a adus comanda, copiii noștri erau prinși cu alte lucruri, așa că mama băiatului a profitat de moment și i-a pus fiului său în salată trei bucăți de sfeclă roșie fiartă, luate din farfuria ei.
– Știi că nu-i place și că nu o mănâncă., îi spune soțul său.
– Eh, ifose… i s-a băgat în cap ideea asta. Să vezi că o mănâncă dacă nu o observă. Și la cât de colorată e salata…
Noi, mamele, ne ridicăm și mergem să ne spălăm pe mâini. Mă abțin de la orice comentariu, nu-mi doresc să stric din greșeală buna dispoziție. În sinea mea îmi promit că voi spune ceva doar dacă mă întreabă.
La masă, când ne-am întors, atmosfera era foarte veselă. Mama băiatului îmi arunca priviri complice și îi făcea cu ochiul soțului, mândră de planul său reușit.
Și copilul chiar a mâncat salata cu poftă și a lăsat bolul gol.
– Ți-a plăcut salata?, întreabă mama plină de entuziasm.
– Daaa, a fost super bună!, zice fiul.
– Bravo, să-ți fie de bine!, răspunde mama triumfătoare.
Observ însă că tatăl rămâne serios, neatins de încercările jucăușe ale soției.
După ce copiii s-au retras la discuțiile lor și râmânem între noi, adulții, mama aduce subiectul în discuție:
– Ei, vezi că am avut dreptate?
– Stai liniștită! răspunde tatăl calm. Cât voi erați la baie a gustat o singură dată, s-a strâmbat și în două secunde mi-a dat mie cu precizie toate bucățile de sfeclă pe care i le-ai pus.
Mai târziu, am discutat relaxate despre astfel de gesturi „pe ascuns”, destul de frecvente în multe familii. Am ajuns la concluzia că respectul și încrederea se construiesc prin consecvență și sinceritate. Copiii simt când sunt păcăliți și, chiar dacă uneori tactica pare să funcționeze, pe termen lung poate sădim suspiciune sau rezistență.
Educația sănătoasă pornește de la relația de încredere părinte–copil. Atunci când îi respectăm preferințele, chiar și pe cele „mici” precum gusturile alimentare, îi transmitem mesajul că vocea lui contează și că poate avea încredere în noi.
Ați fost vreodată păcăliți să mâncați ce nu vă place?
