Conversații perfecte. Între roboți

De câțiva ani nu mai predau. Mă limitez să merg în școli doar pentru ateliere punctuale.

În ultimii 2-3 ani, multe dintre colegele mele de breaslă cu care m-am intersectat prin diverse școli au ales să se reorienteze profesional. Una dintre ele are acum o muncă de birou, la departamentul de Resurse Umane al unei companii.

Profilul în care activează ea acum este și motivul pentru care am păstrat o legătură strânsă; am și eu studii aprofundate în domeniu, așa că am avut mereu ce discuta, mai ales când ea era în perioade de recrutare. De curând mi-a povestit ceva amuzant, dar și îngrijorător:

— Măi, vrei să răspunzi colaboratorilor impecabil, profesionist, diplomat... A fost nevoie doar să rog de câteva ori AI-ul să-mi redacteze răspunsurile la câteva mesaje. Acum fac asta zilnic. Introduc mesajul primit și îi cer să-mi genereze un răspuns impecabil. Câteodată îl citesc pe fugă, fac copy-paste și aia e, următorul mail!

O înțeleg, știu că are un volum foarte mare de lucru și mă gândesc la partea de eficiență... dar ea continuă:

— Dar știi ce e cel mai tare?
— Ce? întreb.
— Faptul că și ei îmi răspund mie tot așa. Pot să identific după formulare, după anumite expresii, că mesajul nu este scris de omul acela.
— Deci fac conversație AI-urile între ele?
— Dap, zilnic, în zeci de mesaje!

pensulemachiaj.ro

Ne privim cu subînțeles, iar ea adaugă:

— Dar știi când a fost cea mai tare fază?
— Când?
— Când am avut anunțurile de angajare... Păi toate întrebările de la mini-interviuri cum crezi că erau formulate? Cu AI. Iar ei cum crezi că răspundeau?
— Lasă-mă să ghicesc... tot așa.
— Exact! Când ajungeam să ne vedem față în față, am fost deseori surprinsă. Crede-mă că, în multe cazuri, nu aveam nicio idee despre cine este persoana care urma să apară. Nu mai e ca pe vremuri, când din modul în care se exprima omul în scris îți puteai face o idee despre el, despre capacitățile sale și despre felul în care comunică sau interacționează.

Evoluție? Poate. Cert e că, încet-încet, oamenii ies tiptil din cadru. Mi s-a părut interesant, așa că am zis să vă povestesc.
libris.ro

condur

Un salut fără răspuns, un odorizant pentru toaletă și o podea udă. Despre înțelepciune

Am plecat ieri dimineață cu fiul meu. El a luat-o puțin înainte, să arunce ceva la tomberon. Când ne-am reîntâlnit la mașină, îmi spune:

Citește mai departe …

Eseul căruia i-a lipsit ceva

Fiul meu a avut de pregătit un eseu la engleză. Trebuia să promoveze un loc, o atracție turistică imaginară.

Citește mai departe …

Pâinea pentru tanti Anișoara

Dimineață, pe ploaie, am fugit la prima oră până la pachetomat să ridic un colet. Trebuia de aseară și, dacă nu mă grăbeam, riscam să fie trimis înapoi.

Citește mai departe …

Copiii nu au nevoie de libertate fără limite, ci de părinți care știu să spună și „nu”

O fetiță și-a rupt degetul. A căzut cu bicicleta pe o stradă nouă din localitate. Strada avea trotuare, dar fetița mergea pe carosabil, urmată de altă bicicletă pe care mergea sora ei mai mică.

Citește mai departe …

Pont pentru un somn bun

Astăzi făceam împreună cu fi-miu niște teme la matematică, la geometrie. Probleme cu triunghiul și liniile mijlocii.

Citește mai departe …

Comandă Agenda ,,Printre Rânduri"!

Publică materialul tău!

Trimite-mi pe e-mail o opinie personală, un articol, o creație literară sau pur și simplu câteva idei despre subiecte de interes public. Materialul poate fi publicat în secțiunea ,,Agora" a blogului meu, conform Termeni și Condiții.

Setări cookies