El este cel mai în vârstă librar din lume. Domnul Aziz s-a născut în anul 1948. Deși are aproape 80 de ani, încă petrece zilnic câte 6-8 ore citind cărți.

Își amintește cu plăcere că a citit peste 5.000 de cărți în franceză, arabă și engleză.

De zeci de ani, librarul poate fi găsit în același loc, cu câte o carte în mână. A adunat atât de multe titluri încât a început să le depoziteze afară. Întrebat de ce și-a lăsat cărțile nesupravegheate în exteriorul librăriei, unde ar putea fi furate, el a răspuns că cei care nu știu să citească nu fură cărți, iar cei care știu să citească nu sunt hoți.

Este cunoscut drept cel mai mare vânzător de cărți fotografice din lume. Din anul 1963 are taraba de cărți second hand în Medina, cel mai vechi cartier din Rabat, capitala Marocului.

Rămas orfan la vârsta de 6 ani, a lucrat în adolescență ca pescar pentru a aduna resursele financiare necesarepentru a-și îndeplini visul de a absolvi liceul. Din păcate, la vârsta de 15 ani a fost nevoit să abandoneze școala, pentru că nu-și permitea manualele, care erau prea scumpe pentru posibilitățile lui.

Frustrat și fără studii, s-a hotărât să-și deschidă o librărie, așezând cărți pe un covor pe jos sub un copac, iar acum, de peste jumătate de secol își conduce magazinul, realizându-și visul de a studia.

Ziua lui durează douăsprezece ore. Înainte de a deschide librăria, el caută cărți uzate în alte magazine pentru a le citi și a le revinde. Astăzi, la aproape 80 de ani, spune că dacă are două perne și o carte este suficient pentru a se simți fericit.

Acumulează turnuri de cărți și când îl întrebi câte are, el răspunde că nu are niciodată destule. El întrerupe lectura doar pentru a se ruga, a mânca, a servi și a sfătui clienții interesați de anumite subiecte.

De-a lungul timpului, librăria lui a devenit faimoasă și mulți turiști o vizitează pentru a cumpăra câteva cărți și a-i face fotografii.

aziz librar maroc

condur

Un salut fără răspuns, un odorizant pentru toaletă și o podea udă. Despre înțelepciune

Am plecat ieri dimineață cu fiul meu. El a luat-o puțin înainte, să arunce ceva la tomberon. Când ne-am reîntâlnit la mașină, îmi spune:

Citește mai departe …

Eseul căruia i-a lipsit ceva

Fiul meu a avut de pregătit un eseu la engleză. Trebuia să promoveze un loc, o atracție turistică imaginară.

Citește mai departe …

Pâinea pentru tanti Anișoara

Dimineață, pe ploaie, am fugit la prima oră până la pachetomat să ridic un colet. Trebuia de aseară și, dacă nu mă grăbeam, riscam să fie trimis înapoi.

Citește mai departe …

Copiii nu au nevoie de libertate fără limite, ci de părinți care știu să spună și „nu”

O fetiță și-a rupt degetul. A căzut cu bicicleta pe o stradă nouă din localitate. Strada avea trotuare, dar fetița mergea pe carosabil, urmată de altă bicicletă pe care mergea sora ei mai mică.

Citește mai departe …

Pont pentru un somn bun

Astăzi făceam împreună cu fi-miu niște teme la matematică, la geometrie. Probleme cu triunghiul și liniile mijlocii.

Citește mai departe …

Comandă Agenda ,,Printre Rânduri"!

Publică materialul tău!

Trimite-mi pe e-mail o opinie personală, un articol, o creație literară sau pur și simplu câteva idei despre subiecte de interes public. Materialul poate fi publicat în secțiunea ,,Agora" a blogului meu, conform Termeni și Condiții.

Setări cookies