Indiferent de discuțiile care au loc în timpul zilei, să nu mergi niciodată la culcare supărat(ă) pe copilul tău.
Este desertul nostru preferat, pe care îl pregătesc doar în zilele speciale și de Sărbători.
Ce pot face părinții care vor să le insufle dragostea pentru lectură copiilor, dar constată că acestora nu le place să citească?
De când am început să predau, am avut mereu convingerea că nu te poți prezenta oricum la catedră.
Știu că e greu când copilul are doar câţiva anişori și se aşteaptă să primească multe cadouri, cât mai distractive și atrăgătoare.
Când copilul meu era la pregătitoare, subiectul „ghiozdanului greu” părea o discuție pe care doar părinții excesiv de îngrijorați o duceau până la capăt.
De fiecare dată când făceam câte o postare din sala de fitness, cineva mă trimitea la cratiță!
Într-o lume în care notificările ne împrăștie atenția, iar ritmul zilelor pare să se accelereze constant, lectura rămâne una dintre puținele activități care ne readuc înapoi la noi înșine.
Vreau să vă avertizez și totodată să vă arăt în ce hal livrează oamenii aceștia!
În copilăria mea, cu mici excepții, lucrurile se desfășurau cam așa, când venea vorba de cadouri: aveam nevoie de o pereche de bocanci, pac! îi primeam cadou.
Știu, încă nu e Ziua Națională, dar entuziasmul meu a luat-o înainte și vreau să vă povestesc despre noua mea ie stilizată! Mi-a plăcut foarte tare modelul, atât de simplu, de când am văzut-o.
Punem suflet în tot ceea ce facem. În proiectele noastre, în munca de zi cu zi, în tot ceea ce oferim și trăim în familie.
O mămică mi-a povestit cu ce probleme se confruntă fetița sa, elevă la ciclul primar.
Când aveam 8-9 ani, am primit prima pereche de pantofi care mi-au plăcut cu adevărat.
Să recunoaștem: între serviciu, teme, cumpărături și programul copiilor, a-ți face timp pentru sport pare uneori o misiune imposibilă.
Copilul meu este adolescent acum, iar jucăriile lui preferate sunt electronice și nu ocupă mult spațiu.
În curând voi deveni pentru prima dată nașă de botez.
Conversația cu mama unui băiețel m-a determinat să scriu despre o problemă secundară a jocurile video pentru copii, despre care se vorbește mai puțin.
Pentru acei părinți și bunici care spun: ,,Copilul meu nu învață nimic la grădiniță" următoarele informații vor fi de folos pentru a înțelege care este adevăratul rol al grădiniței.
Când l-am cunoscut pe Matei era în clasa I la o școală publică, unde petrecea 4 ore pe zi.
Una dintre cele mai vechi amintiri pe care le păstrez din copilărie este legată de o rochiță roșie cloș, care se învârtea mai ceva ca o farfurie zburătoare, când noi ne jucam Elasticul.
Ați putea să deveniți fanul unei actrițe virtuale?
Fata mi-a atras atenția pentru că mirosea foarte tare a transpirație și a fum. În sinea mea m-am gândit că relația sa cu mama cu este extraordinară, cine știe din ce motiv...
Aroma unei plăcinte de dovleac proaspăt coaptă este de neînlocuit.
Când Ana (13 ani) a ajuns la discuția cu mine îmi era deja elevă de câteva luni. Aș putea să o descriu ca fiind o fată cu personalitate puternică, de o inteligență sclipitoare, foarte băiețoasă.
Suntem blonde, brunete sau roșcate, slabe sau cu forme, diferite genetic.
Se spune des, aproape ca o vorbă de duh, că „nu oricine poate fi profesor”.
Una dintre cele mai mari erori pe care le putem face, ca părinți, este să-l punem la zid pe copilul care greșește (prin țipete, injurii, pedepse), în loc să transformăm greșeala într-o lecție.